dds dsd

Istoria localității

Prima atestare este din anul 1457.

La 5 august 1631 apare un document în care Moise Movilă domnul Moldovei îi daruiește lui Eustrate al treilea logofat, om de cultura al Moldovei, moșia Pîrliți. Acesta la rîndul lui vinde moșia Pirliți la 6 iulie 1639 lui Leonardi, mare vameș, care la rîndul său o dăruiește mănăstirii “Aron Vodă”.

La 12 noiembrie 1642 Vasile Lupu, domn al Moldovei, întărește moșia Pîrliți ținutul Soroca mănăstirii ”Aron Voda”.

Așezarea omenească era mică. În 1817, ea a fost înregistrată cu denumirea Gîșla Pîrliței, aici locuiau:

  • 7 gospodari,
  • 1 vaduvă,
  • 11 holtei,
  • în total – 18 bărbați și o văduvă – capi de familie.

 

Între anii 1819-1835 cătunul s-a aflat in județul Iași (Balți), în 1836 a fost inclus în județul Soroca.

 

În conformitate cu Regulamentul aprobat la 9 martie 1873 de catre guvernul Rusiei, la 14 septembrie a aceluiaș an moșia Pîrlița a fost luată în gestiunea statului rus.

Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 informează: ”Pîrlița sau Pîrliți. Plasa Nădușita. Toată arhiva primăriei a fost distrusă de bolșevici în 1917. Regiune de colină. Dealul Bolatei. Pîrîul satului. Clădiri locuite – 100, populația -730 (355 bărbați și 375 femei); carieră de piatră; școală primară mixtă, primărie. Distanța: gara Florești – 26 km).”

 

Recesamîntul din 1930 fixeaza in satul Pîrliți din plasa Florești a judetului Soroca 567 locuitori (287 de barbați si 280 de femei), 121 gospodării, 112 case.

La 9 iunie 1930 a fost sfințită noua biserică “Sf. Treime”.

În 1936 – 1937 a fost construită școala din sat.

 

Denumirea satului – legendă.

Legenda ne vorbește ca pe aceste meleaguri demult tare demult locuiau doua trei familii, una fiind cu multi copii. Intr-o noapte a luat foc casa si a ars pînă la temelie, asa ca copii au ramas fara adapost. Oamenii din alte sate, veneau cu ajutor pentru copii, care cu haine care cu produse. Sătenii văzînd străini in sat întrebau încotro țineți calea, ei raspundeau că ne ducem la cei pîrliți sa le ducem un ajutor. De la acei copii pîrliți de foc se trage și denumirea de Pîrliți – Pîrlița.

 

Satul Vanțina. Atestat la 15 martie 1630.

Primul document este un ispisoc de la Alexandru Vodă din anul 1630. La 16 februarie 1804 Divanul Moldovei a cercetat pricina de judecată între șetrarul Vasile Carp, Arsenie , răzeși de pe moșia Vanțina, care au arătat hotarnicilor documente din anii 1704 și 1785 în baza cărăra stăpîneau moșia Vanțina.

 

1817. Cătunul Vanțina. Moșie răzășească, 19 gospodari, 2 văduve, 16 holtei.

1859. Cătunul Vanțina.26 case, 51 bărbați, 54 femei. Așezat pe partea dreaptă a drumului de poștă Soroca-Bălți.

1923.Vanțina, plasa Nădușita. Regiune de coline mari. Dealul Vanțina. Înălțimea dealului e de 352 m deasupra nivelului Mării Negre.Populația -680, gospodărie boierească -2, primărie.

 

1930. Vanțina. Plasa Florești. 398 locuitori, 93 gospodării, 90 case.

Satul Vanțina –Mică. Întemeiat în 1912.

 

Recesemîntul din 29 ianuarie 1930 ne prezintă următorul tablou:

Vanțina –Mică. Plasa Florești. 63 de locuitori – 33 de genul masculin și 30 de genul feminin; 16 gospodării, 16 case.

După nivelul științei de carte Vanțina Mică deținea primul loc în județul Soroca, deși aici nu era nici un fel de școală.

 

În anul 1970 cătunul avea 42 de locuitori, iar în 1979 – 30 de locuitori .

– La noi acasă la Pîrlița


– La noi acasă la Vanțina